[...]

Ii cunosc surasul doar din poze, dar trebuie sa recunosc ca e unul din cele mai frumoase captate de un aparat.
Desi inca necunoscut ochilor mei,ii pot simti mirosul caramelizat. Pot simti cum expira aerul rece pe umarul meu cald si gol
si cum isi uda genele cu picaturi cristaline de apa. Ochii ei cer indurare in timp ce bratele-i cersesc o imbratisare copilaroasa,
plina de sentimente fragile si pure.Desi pierduta in iluzii, si usor amagita, n-a uitat sa rada. N-a uitat nici sa cante si nici sa
adaposteasca sub ploapele sale iubirea pentru fiinta adorata.
Reusesc uneori sa-i rapesc cate un zambet spunand truisme sau intamplari cu o usoara alura comica. Ii plac iesirile
cu cortul in natura, si cantecul la chitara in miez de noapte. Poate ii place deasemenea zumzaitul albinelor in timp ce firele
iarba ii gadila fosele nazale. Poate si talpile ei iubesc sa fie imbaiate in roua diminetii dintr-o zi de iulie...si poate si urechilor
ei le place sa fie trezite de cantul pasarelelor feraicite ca pot saruta soarele.
Acei ochi in care se ascunde un adevarat ocean in care naufragiaza sute de corabii...
Acei ochi inca necunoscuti mie...detaliile anterioare abia reusind sa-i contureze formele...si totusi, chipul ei,
in ochii sufletului meu, treptat treptat incepe sa prinda culoare...
[...]